Hebean Florin-Adrian
 

www.hebeanflorin.wgz.ro

 

Poveste de la Euro 2008

La Euro, alături de echipa naţională

Eram în drum spre stadion, cu fularul echipei la gât, și am plecat cu prietenii spre marele spectacol iar in drumul meu Zurich-ul, orasul ce ne-a gazduit la Euro 2008 e in sarbatoare, o sarbatoare pe care o merita, pe langa faptul ca e un oras frumos, chiar superb mai e si impanzit de o multime de culori, oameni din toate tarile care vor sa arate ca tara lor e cea mai tare, cea mai frumoasa!!!
Mare mi-e mirarea cand vad printre amalgamu de culori si nuante 3 culori pe care le cunosc cel mai bine: ROSU, GALBEN si ALBASTRU! Incepe sa salte inima in mine cand vad atatia romani pe strazi, comportandu-se ca niste adevarati suporteri, cand aud incurajari pentru echipa nationala nu injuraturi ca si pe stadioanele patriei. Trece ziua de 8 si vine ziua pe care o astept demult:9 iunie. Toata ziua sarbatoare pe strazi, multi romani care striga din toate piepturile pentru echipa lor nationala.
Dupa cate mi-e dat sa vad pe strazi ajung si pe stadion...in stanga mea se intrezareste o multime de oameni albastra si in stanga...o mare galbena...numai rosul lipseste si drapelul e gata. Nu imi vine sa cred cand aud galeria Romaniei, tot meciul am cantat, am dominat fondul sonor, am cantat pana am ragusit si am avut si pentru cine...Romania a fost egala Frantei vicecampioana mondiala atat in tribune cat si pe gazon unde s-a jucat un fotbal adevarat.
Dupa meci ma gandeam doar la meciul cu Italia, nimeni alta decat campioana mondiala. Inca 4 zile pana la meci, zile in care am vizitat orasul si mai ales FanZone-ul, locul in care se strangeau suporterii diferitelor tari care aveau meci. Si...13 iunie...nici nu m-am gandit vreo clipa ca cifra 13 poate sa ne poarte ghinion, m-am gandit ca jucam cu campioana mondiala en titre si aveam emotii...pe stadion s-a ridicat parul pe mine de emotii iar la golul nostru parca visez...ma uit pe tabel si nu imi vine sa cred...dar m-am trezit din starea mea euforica odata cu golul Italiei si...penalty ratat de Mutu...parca ceva din mine s-a rupt...ma impac cu ideea ca totusi am fost egalii campioanei mondiale si...avem 2 puncte...suntem cu sanse mari de calificare, Olanda e deja calificata...ce mai suntem in grafic. Lumea ne vede altfel dupa meci, ne respecta atat la nivel de natiune cat si la valoarea echipei, asta in primul rand datorita suporterilor care prin pasiune si dedicare fata de echipa nationala au impresionat pe toata lumea.
Ma intalnesc cu turci pe strada si imi sar in brate pronuntand neincetat Hagi, Hagi, portughezii la fel, spaniolii doar Hagi imi zic...si imi dau si eu seama cu adevarat ce inseamna Hagi pentru Romania...cel mai important ambasador pe care l-am avut vreodata. Cu mari sperante de calificare astept ziua de 17 iunie. Timpul trece mai greu si parca pe zi ce trece emotia se intensifica. Calcule dupa calcule, cum ne putem califica cu 3 egaluri, ce-ar fii sa-i batem pe olandezi daca tot sunt calificati...Si iata-ma in capitala Olandei, un frumos oras medieval care merita toate laudele din lume...Berna.
Orasul e o portocala in continua miscare, strazile sunt mai vii ca niciodata, portocaliu peste tot...200000 de olandezi au venit sa sarbatoreasca calificarea echipei lor favorite iar in tot ceea ce faceau dadeau dovada de mult fair-play. Cand am vazut asa ceva nu m-am gandit decat la faptul ca dupa meci o sa sarbatorim impreuna cu ei, o sa ne bucuram pana in zori. Ajung si pe stadion impresionat de atmosfera care e afara, pe strazi. Nici o clipa nu mi-am pierdut speranta in timpul meciului cu toate ca am jucat slab, parca fara daruire...dar rezultatul final m-a trezit la realitate.
Atat am putut dar dupa acest campionat european totusi am castigat ceva foarte important: imaginea suporterului roman!
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one