Hebean Florin-Adrian
 

www.hebeanflorin.wgz.ro

 

Dragan Muntean

Povestea vietii lui Dragan Munteanu Aparut in ziarul Replica Nr. 283:: 17 - 23 aprilie 2008
In urma cu sase ani, cunoscutul cantaret de muzica populara, Dragan Muntean, pleca in lumea celor drepti. A lasat in urma o cariera extraordinara, iar vocea si cantecele sale au ramas in memoria publicului. Era un om de o rara noblete sufleteasca, iar toti cei care l-au cunoscut regreta si astazi disparitia sa. Avea doar 47 de ani... Dragan Muntean a inceput sa cante aproape de cand a deschis ochii. Pe cand avea in jur de 10 ani, Dragan Muntean, impreuna cu parintii sai, a participat la o faza comunala a emisiunii „Dialog la distanta” si a fost remarcat de un profesor de muzica de la Ghelari. Acesta le-a spus parintilor ca baiatul are talent si ca ar fi indicat sa urmeze o scoala de muzica. Mama lui Dragan Muntean, o femeie hotarata, care semana intrucatva cu Vitoria Lipan, a decis ca fiul ei trebuie sa plece la scoala de muzica la Deva, ca sa ii fie copilului mai bine. „Mi-a povestit ca atunci cand a venit vremea sa plece la Deva era cu animalele pe camp, cu copiii din sat. I-a parut rau ca trebuia sa plece. I-a fost foarte greu. Apoi, cand a ajuns la Deva si a vazut primul pian i s-a parut ceva iesit din comun. A fost socat atunci cand a vazut primul bloc turn, chiar s-a impiedicat uitandu-se la el”, povesteste Mioara Muntean. Mama lui Dragan Muntean visa ca feciorul ei sa se intoarca acasa, invatator in sat. Casa in care s-a nascut era langa scoala, iar parintii ii facusera in gard o portita ca sa poata trece prin ea direct in curtea scolii. Feciorul nu s-a mai intors in sat. A plecat in lume sa o cucereasca si a reusit, dar drumul n-a fost atat de lin precum ar fi crezut. Destinul i-a semanat cu dealurile din Tinutul Padurenilor – abrupt. Dupa o vale lina, urma un deal pieptis.

Debutul Desi canta de cand se stia, desi in judetul Hunedoara si in tara era deja un nume, debutul a venit foarte tarziu, prin 1983 – 1984. Castigase premii peste premii, dar acest lucru a contat prea putin pentru „kulturnicii” vremii… Era cineva la Cultura, care ii baga mereu bete in roate. Astfel, nimeni de acolo nu il anunta ca sunt concursuri. Participase, militar fiind, in 1976 la „Floarea din gradina”. L-au depunctat la proba de recitat. „Era dascal, oare cum putea sa nu stie sa recite?! Era atat de descurajat, incat vroia sa renunte”, povesteste Mioara Muntean. „Intamplarea a facut sa cunosc o persoana, care avea un frate lider de sindicat in Televiziune. I-am explicat ce se intampla cu Dragan. Am vorbit cu ea daca ne poate ajuta. Nu mi-a promis nimic, dar a luat legatura cu fratele ei. Vroiam sa ajungem la Marioara Murarescu. Nu la mult timp dupa acea conversatie, fratele acelei persoane ne-a anuntat ca putem merge la Marioara Murarescu. Domnul acela se numea Miclea. Nu ne-a promis nimic si ne-a rugat sa nu ne suparam daca intalnirea cu doamna Marioara nu va fi cu succes. Asa a inceput totul. Am mers impreuna la Bucuresti, la o filmare. Simtea un sprijin mare in mine”, rememoreaza astazi sotia lui Dragan Muntean. A fost inceputul unei cariere ce avea sa dureze aproape 20 de ani. „Marioara Murarescu a fost sincera si tot timpul l-a sprijinit pe Dragan. Daca nu ar fi fost acea persoana si doamna Marioara, poate ca Dragan ar fi renuntat, atatea piedici a avut. Poate ca nu erau atat de mari, dar pentru un om atat de sensibil cum era Dragan era prea mult. Suferea si se consuma pentru fiecare rautate. Pe la inceputul anilor ’80 venise Nadia de la o competitie si i se pregatea un spectacol. Se facusera repetitii, el nu participase la ele, pentru ca nu a putut pleca de la scoala. Pentru ca nu a fost la repetitii, nu l-au primit in spectacol. A venit acasa dupa cateva ore si era foarte abatut si cu lacrimi in ochi mi-a spus ca nu i s-a dat voie sa cante. Era un om foarte sensibil si astfel de mizerii il afectau. Punea totul la suflet. Avea prea mult bun simt”, adauga Mioara Muntean.

„Floarea din gradina” In 1987, intr-o emisiune, Simona Patraulea l-a intrebat de ce nu a participat la „Floarea din gradina”. Mioara Muntean spune ca atunci sotul ei a povestit ca a incercat in 1976, dar ca a fost respins. S-a inscris din nou. A ajuns in finala cu Luciana Vaduva, care era din Corabia, Olt. „A avut niste emotii atat de mari ca a slabit 6 – 7 kilograme intr-o saptamana. Langa mine era Emilia Bubulac, pe care am strans-o in brate ca intr-un cleste, desi n-o cunosteam, atunci cand s-au dat notele. Au castigat amandoi. La 11 ani de la acea experienta trista, Dragan si-a luat intr-un fel revansa”, spune sotia sa. Trio In 1987 Dragan Muntean a cantat pentru prima oara impreuna cu Ioan Bocsa si Nicolae Furdui – Iancu. Acele imagini cu cei trei cantand printre altele si „Noi suntem romani” au fost difuzate de nenumarate ori in zilele Revolutiei. „Cu cateva zile inainte de evenimentele din decembrie 1989, a fost la Targu Mures, unde impreuna cu cei doi a cantat, iar la sfarsitul spectacolului au colindat. Prim-secretarul de la Mures, care era in loja, s-a ridicat si a plecat. A venit acasa destul de abatut, dupa acel spectacol. Nu vorbea prea multe si nici nu facea caz de faptul ca au avut curajul sa colinde pe o scena. Se gandea doar ca s-ar fi putut intampla ceva. Dupa 22 decembrie, a spus doar atat: In cazul acesta cred ca am scapat!”, isi aminteste Mioara Muntean. Secventele din spectacolele pe care le-au sustinut impreuna cei trei au ramas in memoria tuturor. Spectatorii se ridicau in picioare si aplaudau minute in sir, obligandu-i sa revina pe scena. Cantau cand se intalneau, cand erau spectacole mari. Pot parea lipsita de modestie, dar nu erau multi cei care isi puteau permite sa ii aduca pe scena la un loc pe ei trei. Au ramas in memoria oamenilor ca un trio”, povesteste sotia lui Dragan Muntean.

Politistul Dupa 1990 lucrurile s-au schimbat. Seful Casei de Cultura a Ministerului de Interne l-a indragit si i-a propus sa intre in politie. In 1993 a dat examen la Academia de Politie, pe care a terminat-o in 1998. „Dragan canta din placere, nu conta cui i-a cantat, trebuia ca lumea sa se simta bine. In 1997, la Serbarile de la Tebea l-a cunoscut pe Gavril Dejeu, pe atunci ministru de Interne. Acesta i-a propus sa devina directorul Ansamblului „Ciocarlia”. A fost seful acestei institutii pana in 1999. Nu s-a putut obisnui in Bucuresti si s-a intors in Deva, aproape de padurenii lui dragi.

Sarbatoarea padurenilor Dragan Muntean era foarte legat de locurile copilariei. De Tinutul Padurenilor. A inceput prin anii ’80 sa organizeze in luna august un festival dedicat acelor locuri. Cu multe greutati, reusea sa le ofere oamenilor locului un festival doar al lor, sa aduca interpreti care, timp de cateva zile, sa ii faca sa mai uite de viata aspra pe care o duceau. Ani in sir s-a zbatut ca festivalul sa fie organizat in diverse localitati din Padurenime si de fiecare data reusea sa stranga in jurul lui mii de oameni. „El asa de mult a tinut la padureni, ar fi facut orice pentru ei. Mereu, cand ajungea la Poienita Voinii, totul satul se aduna in curtea casei parintesti a lui Dragan. Atat erau de bucurosi ca il vad incat nu conta ca stateau dupa gard sa il vada. Se simtea extraordinar de bine acolo. La inceput nu l-am inteles. Apoi, cunoscandu-i pe padureni, cu sufletul lor, cu viata lor atat de grea, am inteles de ce”, povesteste Mioara Muntean. La finele anului 1994 si inceputul lui 1995, sotii Muntean au fost in turneu in Australia impreuna cu Veta Biris si au cantat comunitatilor romanesti. Acolo, lui Dragan Muntean i-a venit ideea sa mute sarbatoarea la Poienita Voinii, in satul lui natal. „Sarbatoarea padurenilor… Sunt fericita ca dupa ce el nu a mai fost, s-au gasit oameni care continua sa organizeze festivalul, sa-i continue munca. Pentru mine nu mai e acelasi lucru, pentru ca el nu mai e acolo. Dar cand ma gandesc cat s-a zbatut ca sa organizeze acel festival… Prin el trebuia sa se aranjeze si sa se serveasca micii si berea”, spune sotia lui Dragan Muntean. De cativa ani acolo, in casa parintilor lui Dragan Muntean, functioneaza un muzeu. L-a aranjat chiar el, cu lucruri care amintesc cum arata o casa padureneasca pe vremuri. Tot acolo sunt si multe dintre diplomele si premiile obtinute de el de-a lungul intregii sale cariere artistice.
Mioara Muntean mai are si acum unul dintre primele afise pe care aparea si numele sotului ei „Doina a fost sufletul lui” „Stia si cantece de la mama lui, care avea si ea voce. Pe vremurile acelea, copiii mergeau cu porcii si acolo, pe camp, de cate ori era singur incepea si canta. Batranii treceau si il auzeau cantand si spuneau Auzi, iar canta copilul lu’ Valera!”, povesteste Mioara Muntean. Ea adauga ca versurile, majoritatea, si le compunea singur: „Le scria asa cum simtea si de aceea le si putea interpreta. Sara buna, bade Ioane a invatat-o la Zalau, de la Ioan Simion Pop. E o doina din Ardeal. Nu a cantat cantece doar din Tinutul Padurenilor, ci din Ardeal. Repertoriul si-l facea singur. Doina a fost sufletul lui. Toate melodiile ii erau dragi. Avea o doina in care vorbea despre o casa, un batran si un prun, de fapt era un cantec despre singuratate. Era o doina pentru tatal sau, dar, din pacate el a plecat primul si batranul a ramas, dar nici acesta n-a mai rezistat. S-a stins la zece luni dupa Dragan. Versurile cantecelor le compunea de multe ori noaptea. Se aseza la masa, mai scria un vers, apoi altul, se mai razgandea, mai schimba cate un cuvant si nu se lasa pana nu scria totul de la cap la coada. Avea darul de a face versuri pe moment. Uneori mai schimba cate un cuvant si ma intreba daca imi amintesc cum a schimbat versul in spectacol. Dragan nu a suportat niciodata sa cante dupa banda, a cantat numai live, fie ca era vorba despre o nunta sau un spectacol mare. Avea intotdeauna emotii foarte mari, ca si cum atunci urca pe scena intaia oara”.

Prea bun pentru aceasta lume Dragan Muntean era prietenul tuturor, reusea sa ii adune pe toti in jurul lui. „Se intalnea cu oameni pe care nu ii mai vazuse de zeci de ani si stia cum se numesc si unde i-a cunoscut. Nimeni nu ne poate aduna ca Dragan, spuneau cunostintele noastre. Daca el dadea un telefon ca sa ne intalnim, nimeni nu mai comenta. Nu ii placea sa fim numai noi la masa. Vroia sa fie lume pe langa el si facea orice ca oamenii sa fie veseli. Din pacate, toate acestea astazi sunt amintiri…”, spune sotia sa. „Nu ii placea in strainatate. Mergea, vizita, dar vroia sa se intoarca mai repede acasa. Niciodata n-a fost tentat sa ramana. Cand a fost in SUA ma suna noapte de noapte ca ii este urat, ca vine acasa. N-a cantat pentru bani, a castigat bani, dar totul era pasiune. Vroia ca oamenii sa fie multumiti. Mai avea multe de facut, dar asta a fost soarta, iar din calea ei nu te poti feri. Nu suporta sa ramana dator. Chiar si acum daca merg pe undeva, nu exista cineva care sa nu isi aminteasca de el. In Australia si el si Veta Biris se plictiseau, nu mai aveau rabdare, se uitau dupa avioane. Si in Australia am intalnit o padureanca. La un moment dat a venit o femeie si mangaia costumul padurenesc. Dragan a simtit-o imediat ca este padureanca. Nu putea sa refuze pe nimeni, dar nu promitea nimanui nimic. Incercam, spunea. Nu conta ca trebuie sa mearga sa cante la nuntile lor, chiar daca era nevoie sa se deplaseze pe distante lungi. Era de cuvant. Dragan n-ar fi jignit, n-ar fi deranjat pe nimeni niciodata”.

Sfarsitul In data de 12 aprilie 2002, Dragan Muntean mergea cu masina de la Lesnic la Deva. Isi ducea catelul bolnav la medic. La iesirea din sat, a simtit ca i se face rau. A tras masina pe partea dreapta a drumului si a pornit avariile. Un echipaj de politie de la Vetel l-a gasit… Era constient, inca… A mai apucat sa ii roage sa ii anunte sotia…O ambulanta l-a transportat de urgenta la Spitalul Judetean din Deva… Ca o ironie a sortii, sotia sa, Mioara, care era in acest timp acasa impreuna cu sora sa, a auzit sirenele unei ambulante care gonea catre Lesnic… „Chiar m-am intrebat oare dupa cine se duce. Din pacate, cateva ore mai tarziu am aflat…”, isi aminteste Mioara Muntean. Medicii au constat ca suferise un accident vascular cerebral, provocat de ruptura unui vas de sange, ceea ce i-a produs o puternica hemoragie si era in coma de gradul al patrulea. Cateva ore mai tarziu, un elicopter l-a transportat pe Dragan Muntean, in stare foarte grava, la Targu Mures, unde a fost supus unei interventii chirurgicale. A mai trait opt zile… In data de 18 aprilie 2002 a implinit 47 de ani, iar doua zile mai tarziu, in 20 aprilie, la ora 14.20, inima a incetat sa-i mai bata. „Nu vroiam sa accept ce se intamplase, desi, daca stau sa ma gandesc acum, practic, era clar inca de la Deva ca nu se mai putea face nimic, ca era intr-o stare mult prea grava. Chiar ma gandeam ca daca exista o sansa la un milion sa vand tot si sa il duc acolo unde mi s-ar fi spus ca ar fi posibila salvarea lui. La inceput nu vroiam sa ii las sa il deconecteze de la aparate. Refuzam sa cred ca Dragan a plecat. Medicii au facut tot ce era omeneste posibil, dar… Atatea zile a avut de la Dumnezeu! Unul dintre medici mi-a spus ca ar fi putut sa traiasca si o suta de ani, asa o inima puternica a avut!”, povesteste sotia lui Dragan Muntean. „Dupa ce a mai trecut un timp, m-am gandit la ultimele zile din viata lui. Cu o seara inainte de accident si-a imbratisat de cateva ori fratele, de parca si-a luat ramas bun de la el. Tot atunci, Veta Biris era invitata la o emisiune la TVR International. A sunat-o in direct si a vorbit cu ea si nu mai incheia conversatia. Tot de atunci imi amintesc ca ne pregateam pentru ziua lui, iar Dragan insista ca in acel an petrecerea sa fie organizata la Caminul Cultural din Lesnic. N-a mai fost nicio petrecere pentru ziua de nastere, acolo a fost pomana”, spune Mioara Muntean. A murit la fel ca si mama lui, care se stinsese din viata in anul 1983, din aceeasi cauza. La zece luni dupa ce Dragan Muntean s-a stins si tatal sau a plecat in lumea celor drepti tot din cauza unui accident cerebral vascular.

INMORMANTAREA

O intamplare neobisnuita a fost povestita de oamenii care i-au sapat groapa lui Dragan Muntean. Pe gropari i-a apucat seara in cimitir sapand mormantul regretatului cantaret. Ei au povestit ca atunci cand s-a lasat intunericul o lumina, ca un reflector, ce are darul sa ii localizeze pe artisti pe scena, s-a coborat parca din cer asupra gropii. Pe moment, oamenii s-au speriat, dar apoi au spus intamplarea tuturor. Dupa ce a fost adus de la Targu Mures, trupul neinsufletit al lui Dragan Muntean a fost depus la Deva, unde mii de oameni si-au luat ramas bun de la cel care a fost Printul padurenilor. Cortegiul funerar a traversat Deva si a ajuns la sediul Inspectoratului de Politiei al Judetului Hunedoara. S-a pornit o ploaie, care i-a udat pana la piele pe cei care duceau sicriul. Cateva zeci de minute mai tarziu, cand cortegiul a ajuns in fata Casei de Cultura din Deva, a iesit soarele, care a uscat in scurt timp hainele oamenilor care transportau pe umeri cosciugul. Mii de oameni s-au strans in fata Casei de Cultura si, cu lacrimi in ochi, au ascultat slujba si cuvintele rostite de apropiatii lui Dragan Muntean sau de oameni care i-au apreciat si iubit glasul. Apoi, a urmat slujba de inmormantare. „Nici nu imi mai amintesc de cate ori a iesit soarele si a aparut curcubeul in acea zi”, adauga Mioara Muntean. Dragan Muntean se odihneste in cimitirul din satul Lesnic. La mormantul sau, sotia gaseste de fiecare data fie o lumanare, fie o floare, puse acolo de oameni care l-au cunoscut si l-au iubit pe regretatul cantaret. „Nu exista sa merg la cimitir si sa nu gasesc acolo un semn ca oamenii nu l-au uitat”, afirma Mioara Muntean.
Cateva din cantecele regretatului Dragan Muntean
 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one